În timp ce religii „civile” se întâlnesc

Patriarhul Ortodox Fanariot Bartolomeu I are o mare importanță istorică. Această conversație ar tebui luată la cunoștință de îndată.

În primul rând, trebuie să îi mulțumim onoratului Patriarh pentru că și-a ascultat bunul simț și a inițiat oferta unei întâlniri și stimatului Hogeaefendi pentru dovada de înțelepciune de a accepta invitația.

Un astfel de subiect poartă o semnificație specială, mai ales acum când fundamentalismul fiecărei religii ignoră mesajele de sus, iar între religii se regăsește toleranța. Luptă pentru cuvântul lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, acest subiect are și o sferă „națională”. În primul rând, reuniunea (în afara protocolului) dintre un lider religios al comunităților musulmane și un cleric creștin este un motiv de mândrie pentru țara noastră, ce s-a clădit pe bogata moștenire a unui imperiu ce reunea mai multe religii.

Un nou pas istoric este făcut în numele păcii. Mai mult chiar, nu există niciun motiv pentru care Patriarhatul, care a funcționat în mod universal în timpul perioadei otomane, dar mai târziu și-a asumat o identitate națională, să nu își reia universalitatea.

Acuzațiile că Patriarhatul este controlat politic de la Atena nu sunt conforme cu adevărul. Patriarhatul îi reprezină pe greci în fața Statului Otoman, nu pe greci în Grecia modernă.