Întâlnirea lui Fethullah Gülen cu Papa

Secolul al XX-lea s-a observat cum epoca informației înlocuiește epoca industrială. Progresele imense în domeniul telecomunicațiilor au adus oamenii mai aproape unul de celălalt. Într-un astfel de secol, ideile pot deveni rapid depășite. Dacă vrem că evităm acest lucru, ideea trebuie să fie „pusă într-o fereastră” unde oamenii o pot „vedea”, astfel încât să devină puternică și influentă.

Lumea musulmană se află mult în urma Occidentului în ceea ce privește puterea economică, politică și militară. Chiar dacă musulmanii ar vrea să folosească forța fizică, nu dispun de mijloacele necesare pentru a face acest lucru.

În ciuda progreselor științei și tehnologiei, religiile revelate divin ivin vor continua să existe. Niciuna dintre părți nu o poate îndepărta pe cealaltă, iar acest fapt înseamnă că urmașii lor vor trebui să trăiască împreună în pace. Dar, mai mult decât atât, noile evoluții și schimbări din lume forțează religiile să coopereze împotriva mișcărilor antireligioase.

Occidentul creștin a inițiat un dialog după cel de-al doilea Consiliu de la Vatican, ce a avut loc între 1962 și 1965. Însă, deși Coranul a făcut o chemare ecumenică universală la dialog făcută în urmă cu paisprezece secole, musulmanii sunt reticenți în a participa la un astfel de dialog.

Creștinismul a supraviețuit prin opoziția față de islam și recurgând la forță atunci când a fost necesar. De asemenea, și-a imaginat că ar putea supraviețui distorsionând imaginea islamului. În ochii lumii occidentale, islamul era obscuratist și fanatic, o copie a iudaismului și a creștinismului. De-a lungul secolelor, Profetul a fost considerat un impostor. Cu toate acestea, văzând că lumea creștină se îndepărta din ce în ce mai mult de creștinism, Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican a anunțat una dintre cele mai importante schimbări din istoria sa: în discursul de deschidere al Consiliului, Papa Paul al VI-lea a subliniat că, deși alte religii au imperfecțiunile și neajunsurile lor, Biserica Catolică apreciază elementele lor bune și corecte.

Chemarea Vaticanului la dialog nu a fost bine primită de musulmani. Motivele ar putea fi următoarele:

• Nu există un post sau o autoritate oficială care să reprezinte musulmanii.
• Colonialismul occidental, care a durat mai multe secole și a fost susținut de creștinism, i-a influențat cu ușurință pe musulmani să creadă că Vaticanul urmărește un motiv politic pentru a face un astfel de apel.
• Musulmanii nu au uitat de cruciade și de aceea rămân în gardă.
• Musulmanii văd aceste acțiuni ca un nou tip de activități misionare.
• Acest apel a fost făcut într-un moment în care musulmanii nu se așteptau. Biserica a fost pregătită, datorită studiilor extinse ale orientaliștilor creștini, să urmărească și să contracareze posibilele consecințe; musulmanii nu au fost însă.

O lungă perioadă, musulmanii din Turcia au fost indiferenți la chemarea Vaticanului la dialog. Deși acest lucru se datorează parțial motivelor enumerate mai sus, un motiv mai important este faptul că Turcia a fost în mare măsură închisă pentru astfel de evenimente ce au loc dincolo de granițele sale.

Este greu de aprobat o asemenea indiferență, căci, analizând istoria, vedem că turcii au avut cele mai strânse relații cu Occidentul. În al doilea rând, aproximativ 4 milioane de turci trăiesc în Europa, iar Turcia are o istorie lungă de încercări de a intra în Uniunea Europeană. În plus, ar fi ușor pentru Occident să manipuleze imaginea internațională a islamului și a musulmanilor împotriva Turciei și a altor țări musulmane. Deci, este în mâinile Turciei ca stat, precum și ale turcilor musulmani pentru că sunt musulmani, să prezinte adevărata imagine a islamului și să împiedice interpretarea greșită a acestuia de către non-musulmanii de rând și nepărtinitori.

Întâlnirea lui Fethullah Gülen cu Papa

Fethullah Gülen, un binecunoscut învățat religios, a fost asociat cu eforturi pentru un dialog sincer într-o Turcie distrusă de diviziune. Cu excepția câtorva radicali de dreapta și de stânga, apelurile sale la dialog, bazat pe acceptarea reciprocă și respectul identității, au primit răspunsuri pozitive din aproape toate sferele sociale. Deoarece apelurile și eforturile sale au atras o mare atenție din afara Turciei, vara trecută a organizat și a participat la întâlniri importante ce au fost organizate în Statele Unite ale Americii.

Poziția lui Gülen ca învățat musulman în Turcia, cu un mare număr de adepți, îl face o persoană importantă. Activitățile adepților săi în diferite domenii, în special în educație, acoperă deja o suprafață extinsă. Aproape toate comunitățile din Turcia au răspuns pozitiv apelurilor sale la dialog, inclusiv reprezentanții comunităților religioase: patriarhul comunității ortodoxe turce, patriarhul comunității armene turcești și rabinul șef al comunității evreiești turcești. Este posibil ca aceste lucruri să-l fi încurajat pe Papă să se întâlnească cu el.

Ofertele lui Fethullah Gülen

Din cauza cunoașterii reduse a limbilor străine și ignorării principiilor de bază ale islamului, turcii musulmani au fost izolați de lumea exterioară de ceva timp. Distrugerea europeană a statului otoman după secole de atacuri, precum și ocuparea Turciei de către Europa în urma Primului Război Mondial, fac turcii musulmani foarte atenți asupra oamenilor din Occidentul creștin cu care au de-a face. De aceea, este „natural” ca ei să fie neîncrezători cu privire la apelul la dialog al Vaticanului.

Reacția la această întâlnire a anumitor radicali arată că oamenii pot folosi în continuare cruciadele ca obstacol în calea unei astfel de întâlniri. Alții, oricât de puțini ar fi, cred că un lider religios musulman poate să-și întâlnească omologul non-musulman doar pentru a-l converti la islam. Este ușor de înțeles de ce astfel de oameni se opun ofertelor pe care Gülen le-a făcut Papei.

Gülen a sugerat ca el și Papa să își facă vizite comune în orașe istorice sfinte precum Antiohia, Efes și Ierusalim și să organizeze conferințe în diferite orașe mari ale lumii. El a sugerat că ar putea deschide o universitate sau o facultate de teologie în Urfa pentru a preda islamul, creștinismul și iudaismul și, de asemenea, că Ierusalimul ar trebui să fie deschis vizitelor musulmanilor, creștinilor și evreilor. Aceste oferte sunt pași importanți spre o mai bună înțelegere între membrii acestor religii. Ca învățat religios ce crede în credința sa, dedicat pe deplin cauzei sale și unei viziuni mărețe, Gülen nu se teme de slăbirea islamului prin stabilirea de contacte mai strânse cu adepții altor religii. El susține că dușmăniile din trecut nu ar trebui să fie un obstacol în calea dialogului.

Cooperare împotriva mișcărilor antireligioase

Musulmanii au o putere materială mai slabă decât creștinii. Cu toate acestea, ei sunt încrezători în credința lor și au multe de oferit lumii. Majoritatea problemelor noastre provin dintr-o viziune materialistă asupra lumii și indiferența față de valorile morale din alte religii și răspândite de acestea. Musulmanii și creștinii pot oferi tuturor oamenilor, cei mai mulți fiind prinși într-o civilizație coruptă și materialistă, valorile spirituale și morale pe care le dețin, care pot aduce o nouă speranță în sufletele deznădăjduite. Așa speră gânditori occidentali imparțiali precum Olivier Lacombe, Michel Lelong și Montgomery Watt. Ei scriu explicit că Occidentul, ademenit de materialism și secularism, își poate întoarce fața către religie, văzând puterea credinței printre musulmani și supunerea lor față de Dumnezeu.

Deci, putem folosi dialogul pentru a promova valorile religioase, spirituale și morale ale islamului? Dacă cineva nu vede islamul ca o armă ideologică și politică ce trebuie folosită împotriva rivalilor sau ca un mijloc de a se considera superior, dacă nu este musulman (numai) cu numele, ar trebui să fie fericit să accepte și să promoveze valorile musulmane.

Părerile profesorului Griffith despre dialog

În timpul vizitei sale în Statele Unite ale Americii de vara trecută, Fethullah Gülen s-a întâlnit cu Sidney Griffith, profesor la Universitatea Catolică din Washington, DC. Într-un interviu pe care l-a acordat ulterior unui ziar turcesc, Profesorul Griffith și-a exprimat punctul de vedere și anume că dialogul ajută.

Mulți istorici occidentali nu au auzit de cruciade. Islamul a fost predat în Occident doar în facultățile de științe politice. A fost abordat ca fenomen politic din punctul de către orientaliști. Nu a fost predat ca o religie. Aceasta este principala problemă.