Diferitele ramuri ale ştiinţei

În acest capitol vrem să ne oprim foarte pe scurt asupra cuvintelor rostite de către Mesagerul lui Allah în legătură cu diferitele ramuri ale ştiinţei, în legătură cu mărturiile legate de dreptatea Lui.

În urmă cu paisprezece-cincisprezece veacuri, El a spus o vorbă; de atunci şi până acum, ramurile ştiinţei, de care s-au ocupat cuvintele Lui, au progresat cu paşi de uriaş, au deschis calea spre etape de neimaginat…şi la sfârşit, cele comunicate de către Vestitorul Cel Adevărat, fiecare în parte, au fost confirmate de către oamenii de ştiinţă socotiţi atotştiutori în domeniile lor. Da, până acum, nici unul din cuvintele rostite de către Mesagerul lui Allah, referitoare la această temă, nu a fost dezminţit.

Ştiinţa, tehnica şi tehnologia, care înaintează cu paşi de uriaş, au adora-tori care li se supun, fără să ajungă la nici un rezultat; aceştia se înclină cu mo-destie şi respect în faţa Mesagerului lui Allah şi cu un puternic răsunet spun "Cel Drept". De altfel nici nu este posibil să fie altminteri, deoarece El este emisarul dreptăţii lui Allah.

De acum, lăsând în seama cărţilor şi publicaţiilor de specialitate analiza ştiinţifică a problemei, să ne străduim a prezenta câteva exemple pe care le-am selectat:

Leac pentru orice boală

1. Într-un hadis relatat de către Buhârî, Mesagerul lui Allah spune: "Allah nu va trimite o boală, ca imediat să nu creeze şi un tratament!"^[1]

Adică, câte feluri de boli există, negreşit Allah (c.c) a creat pentru ele un remediu şi un tratament. În lumea medicală şi la poarta impulsionării ştiinţei, printre cuvintele rostite până acum, cea mai cuprinzătoare exprimare trebuie să fie cuvântul Mesagerului lui Allah. Şi aceasta este: dacă există o boală, neapărat are şi un tratament. Deci, într-o zi pentru toate bolile se va găsi vindecare, desi-gur că prin milostenia şi binefacerea lui Allah.

În relatările lui Ebu Dâvud se spune: "Pentru fiecare suferinţă există un medicament."^[2]

Într-un alt hadis: "Fiţi atenţi, nu găsiţi neajunsuri în tratament! Dacă Allah a trimis o boală, neapărat a arătat şi calea vindecării. Numai o singură boală nu are leac. Aceasta este bătrâneţea."^[3]

Chiar dacă vor găsi un remediu pentru prelungirea vieţii, dacă vor putea opri pe loc efemeritatea omului şi vor întârzia moartea, nu vor putea opri călăto-ria predestinată a convoiului omenesc. Acea călătorie începe în lumea spirituală, trece prin copilărie, prin tinereţe, bătrâneţe, apoi se opreşte în mormânt, iar de acolo se prelungeşte până la sfârşitul lumii…şi merge, găsindu-şi sfârşitul în rai sau în iad…Această cale nu poate fi înfundată; oamenii se vor naşte, vor creşte, vor trăi şi vor muri. Poate există un remediu pentru toate suferinţele rămase din-coace de ea; nu trebuie decât să se caute, ca să se găsească…

Stăpânul Lumilor, prin această expunere şi cu altele asemănătoare, impulsionează toată omenirea către ştiinţă şi invită toţi oamenii de ştiinţă, pe toţi cei favorizaţi de inspiraţie şi pe toţi cercetătorii să găsească un remediu în această chestiune.

Rezervaţi bani din bugetul vostru, fondaţi institute de cercetare, mergeţi până unde se întinde ţârmul morţii şi luaţi sub controlul vostru acest domeniu larg, care se întinde până la această graniţă!

De altfel, Nobilul Coran a povăţuit asupra acestei probleme şi legat de te-ma impulsionării ştiinţei, a atras atenţia asupra miracolelor făptuite de profeţi.

Profeţii au fost călăuzele omenirii în viaţa spirituală, scoţându-i din drumul întortochiat şi îndrumându-i spre malul drept şi sănătos. Astfel, chiar şi ştiinţele pozitive, adică cele care au sprijinit lumina minţii, au sporit importanţa îndrumării omenirii şi, fiecare în parte, a fost expert şi călăuză într-un domeniu. De aceea se poate spune că, omul a primit de la profet cheile întregului progres spiritual şi material.

Da, relatarea miracolelor profeţilor în Coran are rolul de a impulsiona omul să urmeze calea până la graniţa la care poate să ajungă.

De exemplu, Măritul Mesia a înviat morţii, cu ajutorul lui Allah. Şi în Coran se relatează acest lucru. Dar aceasta este ultima limită. Acolo se termină puterea omului. Pentru ce? Deoarece, obişnuitul se termină aici şi de aici încolo încep mi-nunile.Tot ceea ce se face prin puterea, prin forţa şi voinţa omului, nu poate să deschidă cadrul legilor naturale. Da, la orice nivel ar ajunge minunile ştiinţei şi tehnologiei, nu vor putea deschide graniţele miracolelor. Aceste graniţe sunt locuri destinate numai Profeţilor Trimişi şi vor rămâne aşa până-n ziua de apoi. Da, a-colo pot umbla numai cei care sunt profeţi. Înaintarea omului până la graniţa de unde încep miracolele este întotdeauna posibilă şi toate îndemnurile au fost făcu-te în acest sens.

Iată că, Coranul, prin miracolul Măritului Mesia, îndeamnă şi zice că limite-le tratării bolilor ajung până la graniţa morţii…Chiar şi pentru boli precum cance-rul sau SIDA, care încă nu beneficiază de un remediu, se va găsi un tratament; căutaţi şi veţi găsi! De altfel, bolile care înainte vreme păreau să nu aibă nici un remediu, acum se tratează cu uşurinţă; dacă vă veţi strădui, veţi găsi şi pentru aceste boli un tratament…!

De exemplu, prin miracolul oferit omului de mâna Măritului Moise (Pacea asupra lui!), ni se relevă faptul că este posibil să dai de lucru unor obiecte neîn-sufleţite…da, în zilele noastre această uşă s-a întredeschis. Dar, nici astăzi şi nici mâine, omul nu poate să-şi transforme toiagul din mână într-un şarpe adevă-rat. Deoarece, acesta este un eveniment care se desfăşoară în zona minunilor; însă ceea ce putem noi să facem sunt acţiuni care au loc în cadrul tradiţiilor.

Cred că aici este locul în care să relatăm din Coran, care pentru om este o minune ce nu poate fi egalată. Pentru idei literare, Coranul, de la început până la sfârşit, este un ultim orizont şi este imposibil de atins. Cuvintele cele mai literare, poetice ale omului se pot apropia de uşa Coranului într-o zi, dar acolo, precum Lebid, se vor opri atingând limita admiraţiei. Deoarece este un miracol şi oricât de frumoase ar fi cuvintele omului, ele sunt cuvinte cheltuite în mod normal.

Această problemă fiind un subiect cu totul separat şi independent, n-o vom aborda şi o vom lăsa departe de preocupările noastre.

Aşa cum am relatat mai sus, miracolele Profetului nostru au o anume limi-tă şi trasează orizontul ştiinţelor umane…în acelaşi timp, menţionându-se în Coran, se aduce la îndeplinire misiunea de impulsionare a omului; după care totul se lasă pe seama strădaniei omului.

Omul trebuie să muncească…să ajungă până la acel punct şi în limitele normalului, să depăşească totul, să se apropie de graniţele minunilor şi, presupu-nând că mai face încă un pas înainte, să se apropie de orizontul unde se află fructele miracolului.

În domeniul medicinei este posibil ca omul să înregistreze progrese până la nivelul morţii. Dar pentru moarte nu există remediu. Deoarece moartea, ca şi viaţa, este creată tot de Allah (c.c): "Cel ce a creat viaţa şi moartea ca să dove-dească care dintre voi este mai bun la faptă. El este Puternic, Iertător." (Mülk [Împărăţia], 67/2). Acest verset atrage atenţia asupra acestui lucru.

Da, moartea nu este o decădere, putrezire, stingere sau o descompunere. Ea înseamnă plecarea acelora care au existat până în ziua aceea din porunca şi voinţa lui Allah (c.c). Acesta este îndemnul pentru oamenii de ştiinţă. Toţi cei ca-re depun efort şi se străduiesc ar trebui să profite de acest îndemn, să însuşeas-că ce se poate însuşi, să valorifice, apoi să le ofere în beneficiul şi slujba omului.

Domnul nostru are multe cuvinte legate de medicină şi în special de higi-enă, care face parte din medicina preventivă. De altfel, un mare capitol al medi-cinei este ocupat de medicina preventivă şi este un fapt bun, deoarece principa-lul lucru este protejarea omului de boli. Acest lucru este mai uşor de obţinut, căci odată bolnav, tratarea este mai grea şi mai costisitoare. De aceea, Domnul nostru a acordat importanţă acestei probleme, grupându-şi majoritatea recoman-dărilor medicale în sfera medicinei preventive.

În Epoca Fericirii, mai ales medicii veniţi din afară, nu-şi găseau de lucru în Medina. Principala cauză a acestui fenomen era acceptarea, de către popula-ţia oraşului, a normelor predicate de către Domnul nostru în legătură cu acest su-biect.

Pe de o parte Mesagerul lui Allah îşi exprima preocuparea de a fi doctorul inimilor, iar pe de altă parte, era tămăduitorul corpurilor oamenilor, luând măsuri-le de protecţie a celor din jurul lui împotriva bolilor sufleteşti şi trupeşti.

În timpurile Domnului nostru ciuma era o boală înfricoşătoare, care nu pu-tea fi prevenită. Cum este SIDA în zilele noastre, aşa era ciuma în acele zile. Companionii dovedeau rigoare şi atenţie faţă de această boală. Deoarece, Dom-nul nostru îi avertiza să fie cu ochii în patru. Această comunitate luminoasă trăia unită în ţara sa, în curăţenie şi puritate. Dar, ducându-se în campanii militare în Damasc, Siria, Halep, Antakya, erau expuşi la ciumă, apărută în Bizanţ. Iată că ciuma de la Amvas era atât de îngrozitoare încât, treizeci de mii de companioni au căzut martiri în acest nefericit loc.

În acea zi, devotatul dreptcredincios Ebu Ubeyde b. Cerrâh era şi el printre cei aflaţi la Amvas. Este vorba de acel Ebu Ubeyde, despre care, după mulţi ani, Măritul Ömer, care zăcea străpuns de hanger, va spune: "Dacă ar fi în viaţă Ebu Ubeyde, l-aş recomanda în locul meu."^[4]

Cei din Necran i-au solicitat Mesagerului lui Allah să le trimită un om de încredere. Mesagerul lui Allah s-a uitat la Ebu Ubeyde şi i-a zis: "Ridică-te şi du-te la ei!"^[5]

Da, acesta era devotat comunităţii şi făcea parte din cei zece ce urmau să se ducă în rai. Iată că în acea zi şi acest renumit companion se afla într-un loc, în care ciuma reteza viaţa oamenilor.

Era în perioada califatului Măritului Ömer. Califul cutreiera locurile cucerite şi supraveghea totul. Trebuia să se ducă la Amvas. Aflând că acolo este ciumă, luă hotărârea de a se întoarce. Atunci, Ebu Ubeyde îi ieşi înainte, zicându-i: "O, Ömer! Fugi de soarta destinată de Allah?" Ömer îi răspunde: "Da, fug de soarta destinată de Allah, la soarta pe care mi-o va destina Allah."^[6]

Aceasta era înţelepciunea lui Ömer.

Oare procedase corect? Era nimerit să se întoarcă ? Ömer fiind neliniştit, Abdurrahman b. Avf îi vine în ajutor şi relatează următorul hadis: "Dacă aveţi ştire că într-un loc este ciumă, să nu vă duceţi acolo! Dacă în locul în care vă aflaţi s-a ivit această boală, nu plecaţi de acolo pentru a fugi de boală."

Acum eu vă întreb: în zilele noastre nu este acelaşi lucru precum caranti-na ce o impune medicina modernă? Acest lucru a fost spus de către Mesagerul lui Allah cu veacuri în urmă, iar medicina modernă zice: "Ai dreptate, ai spus ade-vărul!"

Lepra şi carantina

2. Într-un hadis relatat de Ahmed b. Hanbel, Domnul nostru zice: "Aşa cum fugi de leu, stai departe de un lepros!"^[7]

Relatarea din acest hadis nu are nici o legătură, aşa cum poate au crezut unii, nici cu microbul leprei, nici cu compararea leului cu lepra. Cred că, aşa cum există în multe probleme, aceste asemănări sunt născociri care aparţin altora. În relatările Mesagerului lui Allah categoric nu există vreo intenţie sau dorinţă de a lua în discuţie o asemenea temă. Aici, recomandarea de a fugi se poate atribui înţelesului de a lua încălţările şi a fugi. Poate că, Cârmuitorul Celor Două Lumi, prin aceste hadis-uri, ne recomandă să luptăm cu boala numită lepră şi să cău-tăm mijloacele de apărare împotriva ei. Adică, recomandările se referă la carantină şi la măsurile luate împotriva molipsirii. Aşa cum oamenii sunt atenţi să nu fie doborâţi de leu, tot aşa să fie şi faţă de lepră. Deoarece, în toate cuvintele Mesagerului lui Allah există o altă dimensiune şi profunzime. Da, poţi ajunge la adevărurile din cuvintele Lui doar cu multă străduinţă şi râvnă.

A fi lins de câine

3. În scrierea "Sahih", İmam Müslim relatează: "Atunci când un câine vă linge vasul, curăţirea se face în primul rând cu pământ, apoi se spală de şapte ori!"^[8]

În acea perioadă nu existau substanţele care se folosesc acum pentru sterilizare. Pentru dezinfecţie, Mesagerul lui Allah recomanda cel mai mult pământul. Doar mai târziu, în urma cercetărilor ştiinţifice, s-a ajuns la concluzia că, şi pământul, ca şi apa, face acelaşi lucru. Mai cu seamă pământul cuprinde substanţe precum tetraciclina. Aceste substanţe sunt folosite pentru a dezinfecta de microbi. Deci, Mesagerul lui Allah, prin recomandarea spălării cu pământ, de fapt poruncea sterilizarea acelui vas.

În afară de acestea, în hadis se atrage atenţia şi asupra acestor probleme:

În primul rând: unele boli pe care probabil le are câinele, poate să le aibă şi omul. Această problemă însă, este unul din subiectele considerate noi în zilele noastre.

În al doilea rând: excrementele de câine pot fi dăunătoate sănătăţii omului. Şi saliva este la fel de dăunătoare. După o anumită fază, porevenirea bolilor con-tagioase nu este posibilă. De aceea, sterilizarea este foarte importantă.

În al treilea rând: o latură a poruncii, care atrage atenţia asupra spălării în primul rând cu pământ, este faptul că pământul ajunge în starea de a steriliza microbul şi acesta la rândul său să fie spălat, potrivit unor spuse, de şase ori sau de şapte ori. De altfel, acest subiect a fost dezbătut în unele publicaţii apărute în Germania şi Anglia şi adevărul prezentat de către Domnul nostru, a fost confir-mat şi de către ele.

În legătură cu problema câinilor, Mesagerul lui Allah s-a comportat cu delicateţe; chiar dacă după părerea sa, credea că trebuie omorâţi, mai târ-ziu a revocat porunca şi a zis: "Dacă câinii n-ar fi o comunitate în sine, aş fi poruncit omorârea lor."^[9]

Semnificaţia acestor cuvinte este: Dacă câinele, în cadrul diferitelor po-poare, n-ar fi unul din elementele legate de echilibrul ecologic, ca şi omul, anima-lul, flora şi lucrurile neînsufleţite şi potrivit legii naturii, nu ar exista necesitatea existenţei lui, aş fi poruncit distrugerea lui. Deoarece, câinele este purtător de microbi…

Prin atitudinea sa, apropierea Domnului nostru de această problemă este un alt miracol…deoarece, se vede că, principiul ordinii şi echilibrului ecologic din natură, pe care acum începem a-l silabisi, în acele zile era luat în considerare şi legiferat. Noi însă, abia după 1400 de ani am început să silabisim faptul că spe-ciile precum berzele, rinocerii, balenele, elefanţii nu trebuie să dispară şi ca ur-mare, să nu se strice echilibrul naturii.

Mesagerul lui Allah, în urmă cu atâţia ani, zicând: "Dacă câinii n-ar fi un popor şi o comunitate de sine stătătoare…", amintea o problemă vitală în acele vremuri timpurii.

Da, Allah (c.c) a creat universul şi a instaurat un echilibru general în rân-dul elementelor care formează universul: "Cerul l-a înălţat şi a statornicit cântarul. Să nu umflaţi la cântar!" (Rahman [Milosul], 55/7.8).

Acest verset atrage atenţia asupra acestui principiu general. Da, Mesage-rul lui Allah era un om care apăra echilibrul şi după cum se exprimă mai sus, po-runcise să nu fie ucişi câinii. Chiar şi în această propoziţie de câteva cuvinte, există un sens miraculos, după câte am putut stabili noi încât, în viitor, aceeaşi propoziţie, cine ştie la câte adevăruri va mai fi izvor de inspiraţie. Luând în consi-derare data la care au fost spuse aceste cuvinte, un om, în toată viaţa lui, dacă ar fi rostit doar această propoziţie, ar fi fost suficient să fie trecut în rândul genii-lor. Pe când Mesagerul lui Allah are mii de asemenea exprimări.

În mod categoric şi nelăsând loc nici unei îndoieli, zicem că evenimentele şi realităţile, prin graiul specific lor, întotdeauna confirmă spusele Mesagerului lui Allah, zicând: "Tu eşti Mesagerul lui Allah şi spui adevărul!" odată cu dezvoltarea ştiinţei, nu există îndoială că, într-o zi, toţi oamenii vor spune aceleaşi lucruri.

Da, astăzi toate ştiinţele, precum nişte spioni, au invadat existenţa, studia-ză adevărurile menţionate de către Domnul nostru şi Coran şi spiritele sensibile trezite în lumina adevărului acestor studii, cu fiecare zi care trece, sesisează şi mai adânc faptul că Mesagerul lui Allah are dreptate şi se străduiesc să facă cunoscut omenirii acest fapt din sute de mii de minareturi…

Spălarea mâinilor înainte şi după masă

4. Într-un hadis relatat de către Tirmizî şi Ebu Dâvud, Mesagerul lui Allah zice: "Pentru ca bucatele să fie îndestulatoare (ceva sacru), trebuie ca, înainte şi după masă să vă spălaţi mâinile."^[10]

Dacă în bucate căutaţi sacrul, curăţenia, puritatea şi dacă doriţi ca ele să fie pentru voi o sursă de belşug, să vă spălaţi pe mâini înainte şi după masă, aşa cum procedaţi la abluţiune!

Prin aceste cuvunte, Mesagerul lui Allah predica principiile de bază ale igi-enei. Altfel noi n-am fi ştiut aceste lucruri. Mai ales că, omul acelor zile nu putea să ştie că sub o unghie se pot adăposti milioane de microbi. Lăsând la o parte acele zile, în zilele noastre câţi oameni ştiu latura ştiinţifică a acestui lucru?..

Tot în ceea ce priveşte curăţenia, atunci când ne trezim, înainte de a băga mâna într-un vas, trebuie să ne spălăm pe mâini, deoarece, nu putem şti pe un-de ne umblă mâinile în timpul somnului. Asupra acestui lucru insistă Mesagerul lui Allah.

Doar în zilele noastre, medicii au înţeles acest lucru şi-l pot explica. Da, în timpul somnului omul poate să-şi ducă mâinile în stânga şi dreapta lui şi, fără să-şi dea seama, poate lua microbi. După aceea, fără să se spele pe mâini, dacă duce ceva la gură, mai este nevoie să spunem ce a înghiţit?

În perioada aceea nu existau microscoape, raze X, laboratoare pentru ca Mesagerul lui Allah să ştie microbii care de depun pe mâinile omului şi să-şi avertizeze comunitatea în acest sens. Nu, nu exista nici unul din aceste lucruri, dar exista un adevăr, şi acesta era o prezenţă care îl învăţa prin puterea revelaţi-ei…da, tot ce ştia venea de la Marele Învăţător. Prin revelaţie învăţa totul şi la rândul său comunica dreptcredincioşilor săi, şi de aceea, în ceea ce spunea nu exista nici un pic de născocire şi neadevăr.

Igiena orală şi a dinţilor (Misvak)

5. În Kütüb-ü Sitte (Cartea celor şase hadis-uri), care are la sfârşit sem-năturile a aproape patruzeci de companioni şi a circulat pe cale orală, Mesagerul lui Allah zice: "Dacă nu m-aş feri de a crea dificultăţi dreptcredincioşilor mei, le-aş fi poruncit să folosească misvak la începutul fiecărui namaz."^[11]

Pentru a nu crea greutăţi comunităţii, nu a dat o asemenea poruncă. Altfel, folosirea misvak-ului ar fi devenit o îndatorire obligatorie, ca şi abluţiunea, Dar un asemenea lucru ar fo fost contrar principiului facilităţii, care este sufletul acestei religii. Deoarece, nu toată lumea ar fi găsit misvak (beţişoare făcute din scoarţa unui copac care creşte în Arabia şi care se foloseşte pentru spălarea dinţilor) oriunde…

Folosirea misvak-ului nu este obligatorie, dar este o tradiţie importantă. Cei din trecut au scris volume întregi despre această problemă. Recent, cercetă-torii noştri au studiat acest subiect bazându-se pe analize ştiinţifice. În viitor pu-teţi să le citiţi…

Curăţirea dinţilor nu se face numai prin folosirea misvak-ului, ci şi cu ajuto-rul degetelor, cu sare, cu pastă şi cu altele. Da, fiecare îşi poate curăţa dinţii du-pă cum doreşte; nimeni nu are ceva de spus în această problemă. Dar, nu se poate trece cu vederea asupra faptului că misvak-ul are unele caracteristici.

Acum gândiţi-vă la o religie, vestitorul căruia (nu fondatorul sau întemeie-torul, deoarece întemeietorul religiei nu este decât Allah (c.c), iar Domnul nostru este mesagerul Lui) ar porunci folosirea misvak-ului de cinci ori pe zi, ca o obli-gaţie. Ţinând cont de acest lucru, putem spune că această religie lasă mult în ur-mă semnificaţia de astăzi a igienei bucale. Eu nu cred că stomatologii îşi perie dinţii de cinci-zece ori pe zi. Pe când Domnul nostru îşi curăta dinţii cel puţin de atâtea ori. Noaptea se scula de câteva ori, făcea namaz şi, înainte de fiecare na-maz, folosea neapărat misvak.

Înainte de fiecare rugăciune, namaz-ul de zori, de amiază, de după amia-ză, de la asfinţit, de seară, când făcea abluţiunea, El folosea misvak. Dar nu neg-lija nici să-şi cureţe dinţii după fiecare masă. Acum, dacă ar fi să numărăm toate acestea, cred că putem fi martori la o cifră mai mare de folosire a misvak-ului de către Mesagerul lui Allah.

Cumpătarea la mâncare şi băutură

6. Astfel porunceşte Mesagerul lui Allah în numele medicinei preventive: "Când mâncaţi, lăsaţi o treime pentru mâncare, o treime pentru apă şi altă treime pentru aer. Vasul care-L mânie cel mai tare pe Allah este un stomac plin."^[12]

Există şi hadis-uri care confirmă acest hadis. Într-unul din acestea, Mesa-gerul lui Allah zice: "În privinţa comunităţii mele, lucrurile de care mă tem cel mai mult sunt: a avea burtă, a dormi mult, a fi leneş şi a avea cunoştinţe slabe."^[13]

Chestiunile relatate în hadis, până la urmă se întrunesc în acelaşi punct. Da, este inevitabil ca, un om, care îşi trăieşte viaţa fără a suferi, fără chibzuinţă, nepăsător, care mare parte a vieţii îşi petrece dormind, să nu se îngraşe. Cu cât se va îngrăşa, cu atât mai mult va mânca şi cu cât va mânca mai mult, cu atât va fi mai nepăsător. Dacă începem de la prima cauză, putem spune: un om care mânâncă mult desigur că va dormi mult, iar un om care doarme mult nu va deveni slab…Oricun s-ar considera, toate acestea îl nelinişteau pe Mesagerul lui Allah, când era vorba de comunitatea lui. Eu acum încredinţez cuvântul figurilor de excepţie ale lumii medicale şi vă las faţă-n faţă cu studiile lor ştiinţifice. După ce le veţi citi şi aprecia, veţi vedea că, cele spuse de Mesagerul lui Allah cu vea-curi în urmă, sunt adevărate şi veţi fi martori la faptul că ale sale cuvinte nu cuprind neadevăruri contradictorii…

Fardul

7. Acum să trecem la alt hadis, în care Mesagerul lui Allah porunceşte: "Trataţi-vă ochii cu fard. Deoarece, vă va mări ochii şi vă va întreţine genele."^[14]

Unii medici afirmă că, cel mai eficace medicament pentru întreţinerea ochilor şi a genelor, folosit până astăzi, este fardul recomandat de către Mesage-rul lui Allah. Şi noi presupunem că, în următorii ani, fardul va ocupa un loc impor-tant în domeniul cosmeticii. O substanţă care protejează pielea, cu efect antibio-tic şi care a fost recomandat de către Mesagerul lui Allah, este hena.

Faptul că hena are putere sterilizatoare mai mare ca tinctura de iod, astăzi este un adevăr demonstrat ştiinţific.

Cernuşca – migella sativa

8. Într-un hadis, preluat de către Buhârî de la Ebu Hureyre se relatează: "Cernuşca este un medicament folositor pentru orice suferinţă, în afară de moarte."^[15]

Expresia "orice suferinţă", în limba arabă este o metaforă pentru multitu-dine. Dacă cernuşca ar fi supus unei examinări temeinice şi s-ar face cercetări, cine ştie pentru câte boli s-ar găsi un remediu.

În hadis se atrage atenţia în special asupra a două probleme:

Prima: proprietatea tămăduitoare a chimenului;

A doua: Chiar şi acesta un este un remediu pentru moarte.

Noi, lăsând examinarea pe plan ştiinţific a acestei probleme pe seama specialiştilor în domeniu, să ne străduim a atrage atenţia asupra a câtorva ches-tiuni importante.

În timpul îmbolnăvirii, şi, în special în timpul convalescenţei, este foarte important rolul proteinelor. Pe lângă acestea, bogăţia de vitamine şi calorii, şi desigur, o digestie corespunzătoare, au importanţă în acelaşi grad. Eu cred că, în perioada îmbolnăvirii, acestea sunt recomandările pe care le face un medic. Da, ceea ce mânâncă un bolnav trebuie să fie bogat în proteine, să conţină multe calorii şi să faciliteze o digestie uşoară, în aşa fel încât, pe de o parte bolnavul să-şi recapete forţele, iar pe de altă parte să nu aibă greutăţi în digestie.

Astăzi cercetările ştiinţifice au demonstrat că, toate aceste particularităţi există în cernuşca. Pe această temă sunt atât de multe exemple cunoscute de experimentare, de rezultate obţinute încât, nu se pot număra…Înseamnă că Mesagerul lui Allah nu vorbeşte fără rost; ceea ce afirmă se întâmplă întocmai şi rezultatele confirmă.

Musca

9. Să continuăm cu un hadis relatat de Buhârî, în care Mesagerul lui Allah porunceşte: "Atunci când în vasul unuia din voi (pentru mâncare sau apă) cade o muscă, acel om s-o introducâ cu totul, apoi s-o scoată şi s-o arunce. Deoarece, pe o aripă musca are boală, iar pe cealalta, leacul.

În primul rând, faptul că musca este purtătoare de microbi nu era ceva cu-noscut de către oamenii acelor vremuri. Atunci când musca cade într-o materie lichidă, ea încearcă cu prudenţă să-şi ţină una din aripi în sus. Adică ea nu-şi scufundă ambele aripi deodată. Deoarece, atunci când scapă de acolo, aripa care i-a rămas uscată, o ajută să zboare. Astfel ea va zbura, dar ne va molipsi cu o boală prin microbii pe care i-a lăsat în mâncarea sau băutura noastră.

În al doilea rând, ceea ce se recomandă în această situaţie este: musca va fi scufundată cu totul în vas, apoi va fi scoasă şi aruncată. Deoarece, pe o aripă are microbi, iar pe cealaltă, antidotul împotriva microbului. Musca, atunci când se zbate să scape cu viaţă, dacă va fi scufundată, îşi va sparge punga cu antidot şi în felul acesta musca va dezinfecta microbul pe care l-a răspândit cu cealaltă aripă.

Oamenii de ştiinţă care au analizat această problemă spun că, atunci când se apasă pe spatele muştei, se poate vedea la microscop cum o mulţime de microorganisme fug în dreapta şi-n stânga. După aceea ei au înţeles, în urma altor cercetări, că aceste microorganisme au proprietăţi de sterilizare.

Coagularea sângelui

10. Mărita noastră Mamă Âişe (r. anha) relatează: "Într-o zi, Fâtima b. Ebi Hubeyş vine la Mesagerul lui Allah şi îi spune: " O, Mesagerul lui Alla! Nu mi se opreşte sângele, curge într-una, oare să nu mai fac namaz?" Mesagerul lui Allah îi răspunde: "Nu, nu este sânge menstrual; este o defecţiune a vaselor."^[16]

Da, trec veacuri…după care noi vedem cum sângele coagulat nu sânge-rează, se aglutinează şi încă o dată suntem uimiţi. Oare cum a putut să ştie în acea perioadă Mesagerul lui Allah despre această problemă, care a fost determi-nată abia în zilele noastre prin cercetări ştiinţifice. Desigur că a fost înştiinţat de către Allah (c.c). Da, Stăpânul i-a comunicat, iar El a ştiut. Toţi anii aceştia care au trecut, au adăugat diferite profunzimi Giuvaerului Cuvântului. Acum oamenii de ştiinţă spun că, acela care a rostit acest cuvânt nu poate fi decât profet.

Băutura nu este un tratament

11. Târik b. Süveyd relatează: "Eram bolnav. Înainte ca băutura alcoolică să fie interzisă, o foloseam ca tratament. Interzicându-se băutura, m-am dus la Mesagerul lui Allah şi i-am înfăţişat situaţia mea. L-am întrebat dacă pentru mine este permisă băutura. A primit următorul răspuns: "Nu, băutura în sine este boa-lă; nu poate fi medicament!"^[17]

Ca şi în alte părţi ale lumii şi în Turcia au fost organizate simpozioane pri-vind băuturile. Oamenii de ştiinţă au ţinut prelegeri şi punctul în care s-au unit părerile lor a fost: chiar şi o picătură de băutură alcoolică produce deformări constituţiei fizice şi psihice a omului. Iată că Mesagerul lui Allah a atras atenţia asupra acestui lucru cu veacuri în urmă şi a afirmat că băutura alcoolică în sine este o boală.

Circumcizia

12. Mesagerul lui Allah socoteşte a fi naturale cinci lucruri, printre care numărându-se şi circumcizia.

Ce spun oamenii de ştiinţă din zilele noastre? Determinând acelaşi lucru, ei spun că prepuţul este un mic organ care adună microbi şi murdărie, dând po-sibilitate ruperii sau apariţiei cancerului şi singura modalitate de a scăpa de riscu-rile amintite mai sus, este circumcizia.

Astăzi, în America şi în Anglia, numărul celor care recurg la circumcizie, este de ordinul milioanelor.

Până în acest punct, ne-am aplecat asupra devotamentului şi dreptăţii Me-sagerului lui Allah şi a celorlalţi profeţi. Fiecare profet este deasupra în ceea ce priveşte dreptatea şi devotamentul. În viaţa lor minciuna nu şi-a găsit nici cel mai mic loc. Dacă ar fi existat o cât de mică îndoială în privinţa lor, ei nu ar fi putut să îndrume omenirea pe calea cea dreaptă. Ei au venit pentru a duce omenirea pe calea cea dreaptă şi a le descrie calea ce duce în rai. Dacă dreptatea ar include înţelesul de întruchipare şi personificare, din ea s-ar ivi chipurile strălucitoare ale profeţilor…

S-a mai văzut că, dreptatea Domnului nostru se confirmă prin mii de do-vezi. Noi am încercat să adunăm adevărul Mesagerului lui Allah în trei grupuri principale. Desigur că, clasificarea şi prezentarea acestei probleme în această manieră, este o chestiune personală. Altminteri, dreptatea Lui se putea relata în diferite modalităţi, prin mii de clasificări şi prin sute de mii de argumente. Dar cine poate pune punct rostind ultimul cuvânt în legătură cu acest subiect?

Credinţa noastră este că, până-n ziua de apoi, adevărul spuselor Lui va ieşi la iveală şi omul fiecărei epoci va descoperi o nouă dimensiune şi profunzime a dreptăţii Lui.

De altfel, şi în lumea de apoi se va vedea cu claritate şi de către toată lu-mea dreptatea Mesagerului lui Allah…da, toţi vor vedea şi vor cunoaşte, potrivit cu oglinda sufletului fiecăruia, adevărul spuselor Lui în legătură cu individul, cu caracteristicile lui, cu numele lui.

Da, raiul, iadul, huriile, copiii inocenţi din rai ne vor întâmpina după cum ne-a descris Mesagerul lui Allah, iar ei, prin graiul lor nepieritor, îi vor zice "Cel Drept".

Tweet

Whatsapp